În România, conceptul de firme afiliate se referă la relații specifice între două sau mai multe societăți comerciale, stabilite pe baza deținerilor de părți sociale sau de drepturi de vot, ori prin exercitarea unui control efectiv.
Potrivit legislației actuale, două societăți sunt considerate afiliate dacă una dintre entități deține, direct sau indirect (inclusiv prin intermediul altor persoane afiliate), cel puțin 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau drepturilor de vot în cealaltă entitate. Acest prag se aplică și în situația în care controlul este exercitat în mod efectiv prin intermediul calității de administrator sau prin deținerea unor funcții de conducere care conferă dreptul de a lua decizii semnificative în companie.
Codul fiscal românesc definește detaliat condițiile pentru ca entitățile să fie considerate afiliate, extinzând această relație și la situația în care o terță persoană juridică deține, direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât și la a doua. Aceasta înseamnă că, pe lângă deținerile directe sau indirecte ale unei companii în alta, legătura de afiliere poate fi stabilită și prin intermediul unei terțe părți care controlează ambele societăți.
Această structurare are implicații semnificative, mai ales în contextul prețurilor de transfer, unde tranzacțiile între entități afiliate trebuie să respecte principiul valorii de piață, evitându-se astfel manipularea prețurilor în scopuri fiscale. În România, toate companiile implicate în tranzacții cu entități afiliate sunt supuse unui control riguros, putând fi solicitată documentația de prețuri de transfer pentru verificarea conformității acestor tranzacții cu reglementările în vigoare.
Utile
